O Poveste Cu Tâlc

collie dog running

Sursa imaginii: dogtime.com

Acesta este un extract din cartea ”Indurare Aspra” al lui Sheldon Vanauken, un profesor universitar american si un bun prieten de a lui C.S. Lewis.

Iata ce spune ea:

”Gypsy, o catelusa collie cu blana mare, sura, s-a pomenit in posesia a sute de acri de dealuri si paduri, pline de minunatii cum erau potecile facute de urmele iepurilor, izvoarele, scorburile si toate o incantau peste masura. Avea un culcus moale si hrana la discretie. Poate a crezut ca toate i se cuveneau de drept. Obligatiile ei erau putine si nu foarte grele. Mai precis, trebuia sa-si venereze Stapanul si sa se bucure de tovarasia Lui. Stia ca nu are voie sa vaneze puii de gaina. E drept ca trebuia sa se suspuna unor porunci- sa-si urmeze stapanul, sa vina cand era strigata- toate fiind in limitele rezonabilului, si nu avea voie sa recurga la nici un fel de smecherii. In fond, venerarea stapanului si supunerea erau trasaturi specifice unui caine.

A venit totusi, o zi cand, in vreme ce Gypsy cutreiera dupa prada pe dealul de dincolo de gradina si de pajiste, s-au intamplat deodata doua lucruri: Stapanul a strigat-o si un iepure a trecut in goana peste deal. Gypsy s-a pus in miscare si a pornit spre stapan, asa cum facuse intotdeauna.

Apoi s-a oprit. Si s-a gandit ca nu era obligata sa se supuna.

Poate ca Stapanul nu intelegea cum stau lucrurile cu iepurele. In definitiv, acelea erau dealurile ei, nu? Iepurele era tot al ei. Foarte posibil ca multe din lucrurile pe care le stia, asa cum le stia, erau minciuni- inclusiv povestea ca tot ce era in jur si ea insasi ii apartineau Stapanului. De unde stia ea ca mancarea din farfurie vine din Mana Lui? – Probabil exista o explicatie fireasca. Ea era un caine liber si cu asta, basta. Aceste ganduri i-au trecut ca fulgerul prin minte in vreme ce statea locului, nestiind ce sa faca.Se auzi din nou porunca Stapanului; iepurele trecu peste coama dealului. Gypsy se rasuci si porni ca o sageata dupa iepure. Alegerea ei fusese facuta. Era libera sa aleaga.

Dupa cateva ore se intoarse acasa. Il vazu pe Stapan asteptand-o, dar nu se avanta bucuroasa inspre el, sarind si facand tumbe ca altadata. Intervenise ceva nou in comportamentul ei: vinovatia. Se tari spre el pe pantece, ca un sarpe. Fara indoiala, in clipa aceea, isi regreta fapta. Dar acum poseda o noua cunoastere- aceea ca exista posibilitatea pacatului. In orice caz, a fost foarte ascultatoare a doua zi si in ziua care a urmat. In cele din urma, totusi, a aparut un alt iepure- si de data asta nici macar n-a ezitat. Curand, a ramas doar posibilitatea de a vana iepurele. Dupa care a abandonat cu totul iepurele si a mers pe drumul ei.

Stapanul n-a incetat s-o iubeasca, dar nu mai avea incredere in ea. Cu timpul a ajuns sa locuiasca intr-o curte imprejmuita si mergea la plimbare doar cu lesa de gat. Toata libertatea ei adevarata disparuse.

Dar, din cand in cand, Stapanul ii dadea sansa sa asculte din nou, de buna voie. Daca alegea sa asculte, avea din nou libertatea totala de a hoinari pe dealurile ce se intindeau, nesfarsite parca, inaintea ei.

Dar nu s-a mai intors la ascultare. Mereu alegea sa fuga, daca nu era in preajma Stapanului. Stiind ca foamea o va aduce in cele din urma in curtea ei, Stapanul o lasa sa fuga. Ar fi putut sa o opreasca: pusca statea rezemata intr-un colt si ar fi putut, cu un singur pocnet asurzitor, sa puna capat revoltei ei. Dar, atata timp cat traia, putea sa se intoarca la ascultare, putea sa aleaga ascultarea care insemna de fapt adevarata libertate.

Intr-o zi, in timpul unei calatorii cu masina, Gypsy si micul ei pui, Flurry, au fost duse la marginea unei paduri. Gypsy isi manifestase intotdeauna neascultarea doar intre limitele dealurilor ei. Acum insa, venind inapoi spre masina, a simtit dintr-odata vechiul fior de incantare. S-a intors si a luat-o la fuga. Stapanul a strigat-o cu o nota de urgenta in glas. Flurry, cu buna-crestere care o caracterizase dintotdeauna, a venit de indata. Gypsy, insensibila la semnalele Stapanului, si-a continuat alergarea prin padurea intunecata. Dupa ce a cautat-o si strigat-o ore in sir, Stapanul a abandonat cu tristete catelusa pierduta si, avand-o doar pe Flurry alaturi, s-a intors acasa.

Aici, Flurry a continuat sa isi duca traiul in libertatea data de supunere. Era atat de bucuroasa sa fie cu Stapanul ei si atat de vesela cand facea un lucru care-i placea lui.

Stia ca se bucura de o libertate desavarsita cata vreme se afla in slujba lui. Se supunea cu draga inima si de bunavoie.

Dar Gypsy, catelusa ratacita, cutreiera, daca mai traia, padurile si drumurile ca o proscrisa. S-a murdarit tot mai tare si blana i s-a umplut de scaieti. Nu incape indoiala ca unii mai aruncau si cu pietre in ea si nu de putine ori rabda foame, dar nu mai stia cum sa gaseasca drumul spre casa. Daca avea pui, nici acestia si nici puii acestora nu mai stiau cum sa gaseasca drumul spre acasa si asta fiindca inclinatia primejdioasa spre neascultare a lui Gypsy ii contaminase cu siguranta si pe ei; iar mana mangaietoare a Stapanului ramanea pentru ei ceva ce nu cunosteau decat din povesti.

Asa a ales Gypsy in ziua Iepurelui si a continuat sa aleaga la fel pana cand, brusc, a incetat orice posibilitate de a mai alege.”

Am ales sa evidentiez aceast pasaj deoarece creioneaza foarte bine raportul dintre noi si Dumnezeu precum si beneficiile ascultarii.

Aceasta povestire se gaseste pe paginile 136, 137 si 138 ale cartii mentionate mai sus, o scriere autobiografica pe care o recomand tuturor iubitorilor de literatura.

 

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s