Daca Dumnezeu exista atunci de ce nu-L putem vedea?

IMG_20141221_020052Pentru ca ne aflam in preajma Sarbatorilor de iarna si pentru ca acum, mai mult ca in restul anului, ne gandim la evenimentul din Betleem si la legatura lui cu divinitatea, m-am gandit sa scriu un articol pe acesta tema.

Subiectul lui nu este despre Craciun per se, dar are o puternica legatura cu Craciunul. Caci daca existenta lui Dumnezeu are inca un semn de intrebare in mintile noastre, atunci cum am putea intelege semnificatia primului dar de Craciun (Mesia), si cum am putea sa ne bucuram de acest dar pe deplin?

Intrebarea formulata in titlul articolului este una foarte pertinenta. Intr-adevar, daca Dumnezeu exista de ce nu este El vizibil ochilor nostri (fizici)? Sau, mai bine zis, de ce nu se face vizibil noua? Nu ar fi mai usor daca Dumnezeu ar aparea in toata slava Lui iar noi am putea astfel cunoaste ca El exista? Atunci ne-am pleca inaintea Lui si i-am recunoaste Prezenta.

Cu siguranta, ar fi mai usor pentru Dumnezeu sa procedeze astfel, insa nu ar fi si mai bine. Cand ne gandim la Dumnezeu- indiferent de credinta noastra sau de lipsa ei- noi Il vedem ca pe un Judecator, reprezentand Autoritatea cea mai inalta din Univers. Si nu este gresit sa gandim asa, insa Dumnezeu nu este doar atat. El este si un Tata. El este Dragoste.

Dragostea nu forteaza, dragostea nu se impune. Dragostea este blanda. Ascunzandu-si Prezenta (fizica) de ochii nostri, Dumnezeu se arata bland fata de noi. De ce? Pentru ca daca Dumnezeu ar alege sa ridice cortina si sa ni se dezvaluie noua, in toata gloria Lui, fiintele noastre mici si limitate ar fi coplesite si foarte speriate de aceasta aparitie. Da, ne-am pleca si inchina inaintea Lui dar in acelasi timp, am vrea sa fugim si sa ne ascundem. Ca si pasarile care, atunci cand ne apropiem de ele, noi, oameni mult mai mari si ma puternici decat ele, se sperie si isi iau zborul, asa am reactiona si noi. Am fugi de El in loc sa alergam inspre El.

Nu am putea simti dragoste si afectiune pentru Dumnezeu pentru ca am fi mult prea terifiati de o aparitie atat de neobisnuita, de neasteptata si de maiestoasa. Ne-ar fi foarte dificil, daca nu imposibil, sa interactionam cu El, noi atat de mici, iar El atat de mare.

Asa ca Dumnezeu a decis sa ramana in spatele cortinei si in loc sa ne forteze sa credem in El, a ales sa ne castige inimile si mintile printr-un proces mult mai complex dar care ne castiga dragostea. De aceea a ales sa ni se faca cunoscut printr-un staul, un prunc, niste pastori si o stea. Nu e nimic infricosator in aceste lucruri, din contra. Sunt elemente din aceasta lume menite sa transmita un mesaj locuitorilor acestei lumi.

Dumnezeu ne-a trimis un Mantuitor care a venit pe pamant, nu in Gloria pe care o avea ca Fiu de Dumnezeu, ci ca un prunc nascut intr-un staul umil din Betleem. El, Fratele nostru mai mare, a fost trimis de Tatal ca sa ne aduca acasa.

Asa ca, va rog opriti-va anul acesta la staul, deschizandu-va inimile si mintile catre Dumnezeu. Macar pentru o clipa.

Sarbatori Fericite si Dumnezeu sa va dea Harul Sau si in 2015!

Ana

If God exists then why can’t we see Him?

IMG_20141221_020052I haven’t had the chance (or the time or the energy) to post something on this blog but since it’ll soon be Christmas and the topic of ”God and ”Jesus” is being brought up quite frequently, I thought it’s a good time to put ‘pen to paper’.

The topic that I am going to address is not Christmassy per se but it’s got a few elements in common with this celebration.

The question formulated in the title of this post is very pertinent. Indeed, if God is out there then why isn’t He visible? Or better said, why doesn’t He make Himself visible to us? Why doesn’t God just appear in all His glory so that we can all know that He exists? Then we would bow down and acknowledge His Presence.

Well, it would be easier for God to do this in order to convince us of His existence but it definitely wouldn’t be better. When we think of God- regardless of our religious beliefs or lack of-  we associate Him with a Judge and with the Highest Authority there is in the Universe. And while He is a Judge and the ultimate Authority, He is also a Father. He is also Love.

Love isn’t forceful, love doesn’t overpower. Love is gentle. By not revealing Himself to us- physically- God is actually being gentle towards us. If He appeared from Heaven (like His Son one day will), our little minds and small beings would be utterly frightened and terrified by such a powerful Presence! Yes, we would bow down to Him but we would also want to run away and hide. Just like birds flying away when people approach them because the latter are much bigger and more powerful than them- so would we want to do if God was to appear in an instant.

We would not feel love or affection towards Him. Instead, we would be frightened. It would be difficult (if not impossible) for us to relate to Him.

So God decided to stay behind the scenes and win our minds and hearts through a more complex, complicated process instead of forcing us to believe yet not love Him.

That’s why we’ve got a stable, a baby, some shepherds and a star. Because God chose to relate to us in a way that we could understand, that we could cope with. There is nothing scary about a baby, sheep and shepherds. They’re elements from this world meant to carry a message for people from this world.

God sent us a Redeemer that came, not crowned with Glory, but as a baby, born in a humble stable in Bethlehem. He, the older Brother, was sent by the Father to bring us home.

So would you stop by the stable this year and open your heart and mind to God? At least for a moment.

God bless and Happy Christmas.

Ana

Easter or love not as we know it- but as it can be

Easter and the CrossThis weekend the Western world is celebrating Easter. The time when God proved His love to us. A love greater than our mistakes, stronger than our rebellion, more adamant than our stubbornness. Love that can never be lost, love that is eternal.

Love, not as we know it but as it can be.

”But God demonstrates His own love for us in this:

While we were still sinners, Christ died for us.” Romans 5:8

I want you to close your eyes and see God as a loving Judge faced with a difficult situation. Our sins demanded condemnation- which is death (we know from the Bible that the payment for sin is death), yet love demanded forgiveness. But as God is a Holy God, He couldn’t just turn a blind eye to our mistakes and say they never happened (that wouldn’t be just). Instead, he found a ransom for us. Someone strong enough to bear the sentence in our place. Someone who would die for us so we could be saved. Saved from what? From an eternal separation from Himself- the source of love and of all good things- and from an empty existence.

Another beautiful aspect of God’s love is revealed by the Person that was deemed suitable to take the blow in our place. It wasn’t an angel, another prophet or a good man on the planet that was sacrificed for us. It was His only begotten Son. This proves the great importance and value we found in His eyes. Our souls and our destinies are so important to God that He was willing to do whatever it took to ensure that we’ll end up in the right place. So He sent Jesus Christ, our Older Brother, who for 30 years lived humbly among men in a town of Israel and let himself prepared for the Mission.

He came and lived a perfect life, a life that convinced His friends and disciples who accompanied Him for three years that He is indeed the Son of God, the promised Messiah. And then He died, bearing the weight of everybody’s sins on the cross. He- the Lord of Lords- could have saved Himself from the crucifixion, but He didn’t do so, because of us. Jesus too, loved us and loved God. So on a Friday night, with arms wide open, He embraced the guilty world in an embrace of love, accomplishing the greatest victory humanity needed. Victory over sin and over all the things that can subjugate us, humans. Love has won and has set us free. That’s what we celebrate on Sunday morning when- almost 2,000 years ago- the empty tomb proved that Love never dies.

”For God so loved the world

that He gave His only begotten Son

that whoever believes in Him shall not perish

but have everlasting life.” John 3:16

The only thing we have to do today is  To Believe in Him, the Son of God and in what He did for us. Forgiveness and Salvation are a gift (we don’t earn our ‘entry’ to Heaven  in the same way as we don’t have to earn God’s love) but as any other gift it must be accepted to be enjoyed.

Let us open our hearts to this everlasting love of God that is constantly pursuing us, constantly looking for us, waiting, waiting, waiting….

In a way, we all are prodigal sons. Our sins and disobedience to God, our desire to live life on our own terms, separated us from the Father, just like it did the son from Jesus’ parable. As we are told in this parable which portrays God’s heart, the Father didn’t forsake His wondering child but waited for him with a patience that only love can sustain.   When the prodigal son finally came back  home, he was received with embraces and kisses by his parent. He was long awaited! What a love, what a welcome!

Indeed, love not as we know it but as it can be.

Our response to God determines our future. He already did everything necessary to bring us back.  Jesus paid for the ticket but will we board the plane? Will we trust Him for the journey?

The answer is a matter of heart. A great adventure is awaiting us!

Happy Easter everyone!

Daca Dumnezeu este Dragoste atunci de ce nu vom ajunge cu totii in Rai?

ce este RaiulToti oamenii (‘’cu scaun la cap’’) isi doresc sa ajunga in Cer. Fie ca merg la biserica sau nu, fie ca cred in Dumnezeu si in existenta Raiului sau nu; toti aceia in deplinatatea facultatilor mintale isi doresc sa ajunga acolo, daca exista bineinteles acel loc.

Ce este Raiul

Totusi, aceeasi oameni care isi doresc sa ajunga in Rai, nu vor sa aiba nimic de-a face cu Dumnezeu pe acest pamant, si nici cu principiile Lui- de multe ori. Insa Raiul insusi graviteaza in jurul lui Dumnezeu si este plin de prezenta Lui. Deci daca nu am vrut sa fim cu El pe acest pamant, cum credem ca vom fi cu El o eternitate?

Si daca Raiul nu este ‘’all about God’’ atunci ce este? Daca Raiul nu este locul in care prezenta lui Dumnezeu se simte infinit mai puternic decat pe pamant si locul unde El troneaza pe deplin, atunci ce este?

Problema

Tristetea lui Dumnezeu este ca oamenii pe care i-a creat sunt indiferenti fata de El. Daca cineva ne vrea in Rai in Universul acesta, atunci acel cineva este Dumnezeu. Nimeni nu isi doreste mai mult decat El ca noi sa ajungem acolo.

Insa alegerile noastre, indiferenta noastra ne despart de El si implicit de Rai. Biblia spune ca nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8 : 38 ) decat ‘’o inima rea si necredincioasa’’ (Evrei 3: 12). Cu alte cuvinte, noi insine ne despartim de Dumnezeu si facem Cerul o destinatie imposibila pentru- si incompatibila cu- noi.

Asa cum Raiul este locul in care troneaza Dumnezeu si este plin de prezenta Lui, Iadul este definit prin absenta desavarsita a prezentei Sale. Iar acolo unde nu este El, Dumnezeu, fortele raului domnesc, iar ele sunt chinuitoare prin insasi esenta lor.

Unii oameni nu vor putea intra in Rai pentru ca sunt total incompatibili cu prezenta lui Dumnezeu, care este caracterizata de sfintenie (Leviticul 19: 2).

Faptele noastre gresite si necuratia sunt ca un miros neplacut inaintea lui Dumnezeu, care este Sfant. Probabil cu totii am intalnit pe strada cersetori sau oameni din canale al carui miros era aproape insuportabil. Ce am face noi, daca acest cersetor ar fi o ruda de-a noastra  (verisor, frate etc.) pe care am vrea sa-l ajutam, sa-l primim in casa si sa-l facem parte din familie?

Care ar fi primul lucru pe care i l-am cere si pe care l-am face pentru El?

Solutia

Am vrea sa fie curat, sa se spele, si i-am pune la dispozitie toate mijloacele necesare pentru acest lucru.

Exact aceasta a facut si Dumnezeu pentru noi. Si  aceasta ne cere si El- sa ne lasam curatiti. Mijlocul de curatire este credinta in Domnul Iisus si in jertfa Sa pentru noi- adica in ceea ce a facut Dumnezeu cand a venit sa locuiasca cu noi pe pamant pentru o vreme. Ne-a platit pacatele (stim ca plata pacatului este moartea din Romani 6:23 si din Vechiul Testament, iar El si-a dat viata pentru rascumpararea noastra. Cine s-ar fi gandit ca Dumnezeu ar merge atat de departe pentru noi?)

Credinta, odata avuta, trebuie insa impletita cu fapte ca sa fie autentica.

Daca credem ca Dumnezeu intrupat, Domnul Isus Hristos, a facut acest lucru din dragoste pentru noi, cum sa mai putem face rau semenului nostru pentru care Domnul s-a jertfit? Si cum sa mai continuam sa ignoram gandurile Sale cu privire la vietile noastre? Modul nostru de traire trebuie sa fie in concordanta cu principiile si poruncile lui Dumnezeu, care ne-au fost date inspre binele nostru (ca niste instructiuni si indrumari date unui calator pe un meleag strain).

Concluzii

Noi singuri nu ne putem curati si nici nu putem duce o viata curata prin forte proprii. Presiunile pot fi mult mai puternice decat bunele noastre intentii. De aceea avem nevoie de o forta supranaturala (de puterea lui Dumnezeu) care sa ne ajute si sa ne sustina si de o innoire a mintii si a sufletului. Biblia numeste acest proces ”nastere din nou” (Ioan 3:3). Un nou inceput, o transplatare in Imparatia lui Dumnezeu si o trecere de la moarte (pacatul = moarte) la viata (Domnul Isus este Calea, Adevarul si Viata). Un transplant a Duhului Sau in pieptul nostru, o primire a naturii lui Dumnezeu.

Ca sa fim ‘necurati’ in fata unui Dumnezeu Sfant nu e nevoie de un munte de greseli iar cateva fapte bune nu sunt de ajuns. Pacatul aduce moartea. Insa Domnul Isus a murit ca toate pacatele noastre- trecute, prezente si viitoare- sa fie iertate si sa fim eliberati din lanturile cu care ele ne leaga.

Iar odata iertati si insufletiti de un alt Duh,  sa traim altfel, nu tot ca si inainte. Pentru acest fel de traire avem nevoie de harul lui Dumnezeu in fiecare zi. Si de puterea Sa care sa ne ajute si sa ne invete cum sa traim astfel incat sa fim comptabili cu Raiul, odata ce ne sfarsim alergarea pe pamant.

Cred ca mai inainte de a face ceva (bine) trebuie sa fim intr-un anumit fel (buni). Totul incepe din interior, cu o inima curatatita din care dragostea, pacea, bucuria, nadejdea, rabdarea si binefacerile curg in mod natural (Galateni 5: 22).

Cu Cerul in inima iar apoi in Cer

De aceea, cat timp mai putem spune ‘’astazi’’ sa stam de vorba strans cu Dumnezeu, si sa-L lasam sa ne invete cum sa traim cu Cerul in inima pe pamant, iar apoi in Cer dupa viata aceasta.

—P.S. Daca nu crezi sau nu esti sigur de existenta lui Dumnezeu, insa vrei sa descoperi adevarul, testeaza, pune-L la incercare. Cere-i lui Dumnezeu sa iti arate daca exista, Cine si Cum este El si ce vrea de la tine. Dumnezeu se descopera  intotdeauna cautatorului sincer. De fapt, poate El te cauta de mult…

——

Versete pe aceasta tema

Eclesiastul 8 :8  ‘’Omul nu este stapan pe suflarea lui, ca s-o poata opri, si n-are nici o putere peste ziua mortii ; in lupta aceasta nu este izbavire si rautatea nu poate scapa pe cei rai.’’

Romani 6 : 23  ‘’Plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru.’’

Romani 8 : 38  ‘’Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru.’’

Evrei 3 : 12 ‘’Luati seama, dar fratilor, ca nici unul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu.’’

Leviticul 19 : 2 ‘’Vorbeste intregii adunari a copiilor lui Israel si spune-le ‘’Fiti sfinti caci Eu sunt sfant, Eu, Domnul Dumnezeul vostru’’.

Galateni 5: 22 ”Roada Duhului, dimpotriva este:  dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege.”

Ioan 3:3 ”Isus i-a raspuns: ”Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se va naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.”

Ioan 3:5 ”Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in imaparatia lui Dumnezeu.”

Iov 11 :13- 16 ‘’Tu indreapta-ti inima spre Dumnezeu,

Intinde-ti mainile spre El.

Departeaza- te de faradelege si nu lasa nedreptatea sa locuiasca in cortul tau.

Si atunci iti vei ridica fruntea fara teama,

vei fi tare si fara frica ;

iti vei uita suferintele,

si-ti vei aduce aminte de ele ca de niste ape care s-au scurs.’’

Cand mersul la biserica si postul nu ajuta la nimic

Image”Ascultarea face mai mult decat jertfele si pazirea Cuvantului Sau face mai mult decat grasimea berbecilor” (1 Samuel 15: 22).

In Romania avem diferite obiceiuri care, credem noi,  odata respectate ne fac mai placuti lui Dumnezeu sau ne castiga cumva favoarea Sa. Unele dintre ele sunt bazate pe precepte crestine, precum sunt mersul la biserica, postul sau milostenia.

Singura mea ingrijorare este ca, de multe ori, acordam importanta doar formelor exterioare de credinta, dar nu si lucrurilor din interior, sau inimilor noastre care pot fie sa ne indeparteze de Dumnezeu, fie sa ne aproprie de El si sa ne faca placuti Lui.

Stim din Biblie ca Dumnezeu apreciaza un duh bland si smerit, oamenii care spun adevarul din inima (adica nu din obligatie sau din lipsa de alternative, vezi Psalmul 15:2), pe cei care isi respecta promisiunile (chiar si cand acestea se intampla sa fie in defavoarea lor, vezi Psalmul 15:4), pe cei care Il iubesc cu adevarat intrucat si El ne iubeste cu o dragoste vesnica (vezi Ieremia 31:3) si pe cei care isi iubesc semenii.

Dumnezeu se uita la inima, si daca de acolo lipseste esentialul, activitatile noastre bisericesti nu-L impresioneaza deloc. Inima si sufletul nostru constituie centrul interesului Lui. Nu ne foloseste la nimic sa mergem la biserica, sa postim de Pasti si de Craciun si sa tinem diferite traditii daca suntem invidiosi, facem rau aproapelui nostru, nu traim o viata curata, ne complacem in minciuna, disperam cand avem probleme si nu ne incredem in El. Prin aceste lucruri noi de fapt aratam ca nu am inteles nimic din caile lui Dumnezeu.

Ma intristeaza mult acei oameni care se inghesuie sa intre in biserici dar au inimile goale. Ei cred ca prin simplul mers la biserica pot castiga favoarea lui Dumnezeu.

Noi nu putem face nimic ca Dumnezeu sa ne iubeasca, pentru ca El ne iubeste deja. Asa cum suntem. Dar ne cere sa ne schimbam; sau sa ne lasam schimbati mai degraba.

Si aceasta operatiune incepe intai si intai cu inima noastra, nu cu exteriorul nostru. Inainte de a purta o fusta de o anumita lungime (noi fetele), de a tine posturi si deface alte lucruri, noi trebuie sa fim intr-un anumit fel. Trebuie sa-I ingaduim lui Dumnezeu sa ne curateasca, sa ne sfinteasca si sa ne umple cu iubirea Lui ca sa putem sa-L iubim pe El si pe ceilalti cu adevarat. Sa-I ingaduim sa ne faca asemenea Lui, adica profund buni si iertatori.

Abia apoi, ca si consecinta a acestui ‘transplant’ de inima (adica inima Lui in pieptul nostru) decurg faptele care vor avea intr-adevar valoare in ochii Lui. Pentru ca ele nu voi fi doar lucruri care ‘trebuiesc facute’ ci expresii ale vietii noastre, trairii noastre cu Dumnezeu si ale dragostei noastre pentru El si ceilalti.

  • Vom face milostenie pentru ca ne pasa sincer de cei din jur;
  • Vom tine post pentru ca ne vom dori sincer sa ne apropiem de Dumnezeu;
  • Vom merge la biserica pentru bucuria de a avea partasie cu El, pentru bucuria de a asculta Cuvantul Lui si pentru bucuria de a-i intalni pe cei care impartasesc aceeasi speranta si dragoste cu noi;
  • Atunci cand vom intampina probleme sau necazuri (boli, moartea celor dragi, lipsuri) nu vom dispera, ci ne vom intoarce cu incredere catre Tatal nostru iubitor care poate si vrea sa ne ajute in toate lucrurile (vezi Isaia 46:3, Isaia 43:1,2).

Apropierea de Dumnezeu incepe cu o simpla rugaciune si cu dorinta sincera de a trai viata aceea din belsug despre care vorbea Domnul Isus (”Eu am venit ca oile mele sa aiba viata, si s-o aiba din belsug” Ioan 10: 10).

Viata cu Dumnezeu e atat de frumoasa!

”Domnul mi se arata de departe: ”Te iubesc cu o iubire vesnica; de accea iti pastrez bunatatea Mea!‘ Ieremia 31:3

”Domnul a raspuns: ”Da, vei avea un viitor fericit” Ieremia 15: 11

—–

Alte versete biblice pe aceasta tema:

Cum ne vrea Dumnezeu:

”Nu va temeti! Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul, judecati in portile voastre dupa adevar si in vederea pacii; nici unul sa nu gandeasca in inima lui rau impotriva aproapelui sau si nici sa nu iubiti juramantul stramb. Caci toate lucrurile acestea Eu le urasc, zice Domnul.” Zaharia 8:15, 16, 17

”Faceti cu adevarat dreptate si purtati-va cu bunatate si indurare unul fata de altul” Zaharia 7:9

”Asa vorbeste Domnul ostirilor: Postul din luna  a patra, postul din luna a cincea, postul din luna  a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda in zile de veselie si de bucurie, in sarbatori de voiosie. Dar iubiti adevarul si pacea!” Zaharia 8: 19

N-ar fi lumea un loc mai frumos daca toti am face lucrurile acestea? Depinde de noi.

What Easter means for me

It wasn’t by chance that Jesus Christ’s crucifiction took place around the same date as the Jewish Passover; if we understand the meaning of the latter celebration we will see that there is more than just pure coincidence behind this happening (in fact, could the priests not catch and condemn Him earlier, as He walked among them all the time).

The Jewish Passover represents the commemoration of an important Old Testament event- the Jews’ exodus from Egypt and their protection from the last of the 10 plagues that God inflicted upon the Egyptians (the death of the 1st born). As prescribed by God, through Moses, the children of Israel sacrificed a lamb (without blemish= flaw) and took some of its blood and put it on the slides and tops of the doorframes of the houses they lived in.  Because of this blood, the Jews were protected and the destroyer wasn’t allowed to enter their houses and strike them down (see Exodus 12:23). The blood of the Passover lamb thus meant protection from death and punishment.

In the Bible, humans are often referred to as ”sheep” (”The Lord is my Shepherd” says David in Psalm 23 verse 1 and the prophet Isaiah said that ”we all, like sheep, have gone astray”- ch. 53 verse 6). This is the metaphor God chose to describe us (less than flattering, as sheep are not the most intelligent animals on earth and are quite helpless. Without a shepherd they are lost, wondering about without a clear direction. That’s how God sees us and I think He knows us best.)

Jesus Christ represents that Lamb without blemish from the Old Testament, sacrificed for us so that we too can be set free from the influence of the ”destroyer”.  Whether we believe it or not, we are influenced by two forces on this earth- by the Force of Good (which is Life) or by the Force of Evil (which is Death)- there is no space for neutrality. Gladly, we can choose between these two Forces.   Jesus’ crucifiction is the Hand stretched by God who wants to free us from evil (from the slavery of sin, in biblical terms) and to give us life. Jesus Christ’s sacrifice is God’s gift to us.  And like any other gift, it must first be accepted before it can be enjoyed.  We won’t be automatically set free or protected if we ignore or refuse the ‘offer’.

Here’s what Easter means to me. It’s the remembrance of the following thing: ”For God so loved the world, that He gave His only begotten Son, that whosoever believes in Him shall not perish but have everlasting life” (John 3:16).

May we all live and celebrate Easter differently this year, thinking about the purpose of this holiday.

Let us open our hearts and receive God’s love hidden behind the crucifiction of the perfect Lamb, who died for us.  And just as His blood means protection, His Resurrection means Victory. The battle against evil was won for us and that’s what we celebrate and rejoice over during this feast, honoring the Redeemer.

Please share this post with all those who would be interested in knowing or remembering the meaning of Easter.

Happy Easter!